Istvan Kovacs, criticat dur de Bogdan Baratky după ultimul interviu: „De ce nu ați acordat henț la Șut? De ce nu ați dat măcar corner?”

Recent, arbitrul Istvan Kovacs a stârnit controverse printr-un interviu în care și-a exprimat puncte de vedere ce reflectă felul în care un personaj extrem de important din fotbalul românesc se raportează la fenomenul sportiv — o perspectivă inaccesibilă atât cluburilor autohtone, cât și microbiștilor.

Kovacs a spus clar că este de acord să anunțe deciziile pe teren, în timpul meciului, însă refuză să ofere explicații după fluierul final, în fața spectatorilor sau a jurnaliștilor. Motivul invocat? „Nu face bine fotbalului”, subliniind că oboseala și tensiunea de la cald pot afecta exprimarea și pot crea controverse inutile.

Această poziție a arbitrilor ridică două aspecte cheie. În primul rând, acceptarea anunțării deciziilor direct și imediat pe teren, o practică deja bine implementată în alte sporturi europene, cum ar fi rugby-ul, ca formă fundamentală de respect față de spectatorii prezenți în tribune sau urmărind meciul de acasă. În al doilea rând, refuzul de a explica ulterior deciziile, invocând riscul unor interpretări greșite și al unor tensiuni inutile.

Totuși, această a doua idee generează dezbateri aprinse în rândul comunității. În era televiziunii și a contractelor media care cer transparență și interacțiune, cluburile și jucătorii sunt obligați să participe la interviuri “la cald”, indiferent de rezultatul sau starea psihică provocată de joc. Chiar dacă nu le este deloc ușor, ei trebuie să se supună acestor reguli în fața camerelor, acceptând rolul de “ținte” ale întrebărilor și analizelor critice.

Ce e surprinzător este că, spre deosebire de antrenori sau jucători, arbitrii sunt exceptați formal de la aceste „flash-interviuri”. Tocmai această scutire îi plasează pe o poziție aparte, ca figuri centrale, dar oarecum intangibile, în cadrul spectacolului fotbalistic. Astfel, Kovacs și colegii săi se consideră într-un soi de “club exclusiv”, în care criteriile după care sunt judecați sunt total diferite de restul participanților la meci.

Această distanțare are consecințe majore. Interviurile date imediat după meci întruchipează momentele în care adevărata personalitate și autocontrolul ies la iveală, dezvăluind omul din spatele jucătorului sau antrenorului, marcat de emoții și epuizare fizică. În lipsa interacțiunii similare cu arbitrii, publicul rămâne privat nu doar de explicații tehnice, ci și de o perspectivă umană asupra deciziilor care pot schimba soarta unui joc.

Un exemplu recent îl reprezintă derby-ul dintre FCSB și Rapid, când la faza din minutul 93 s-a decis soarta meciului în mod controversat. În acel moment crucial, Kovacs nu a fost nici măcar invitat să explice decizia sa privind penalty-ul, iar întrebările de genul: „A fost fault în duelul Șut – Hromada? De ce nu ați dictat henț la Șut, sau măcar corner?” au rămas fără răspuns. Această tăcere oficială adâncește frustrarea suporterilor și creează un climat de opacitate.

Mai mult, în interviu, Kovacs a ieșit cu o remarcă care a stârnit nemulțumiri: „Multe discuții și multe controverse apar pentru că unii oameni nu sunt la zi cu regulile. Nu este responsabilitatea noastră să îi facem să învețe.” Această atitudine pare să ignore rolul fundamental al publicului – cei care plătesc biletele, abonații TV și fanii care susțin financiar și moral fenomenul fotbalistic. În loc să fie tratați cu respect și considerație, aceștia sunt priviți ca o masă neinformată, iar această mentalitate poate alimenta aroganța și distanțarea arbitrului de realitățile jocului.

Pe lângă acest aspect, Kovacs a spus că regulile sunt foarte complexe, iar neactualizarea rapidă a acestora îi face pe observatori confuzi, transformând regulamentul într-un “curs de fizică cuantică”. În acest context, devine dificil pentru spectator să țină pasul cu modificările și să înțeleagă deciziile. Ironia situației face ca, eventual, accesul în tribune să fie condiționat de cunoștințe aprofundate despre regulamente, iar comentariile neavizate să fie sancționate.

În concluzie, chiar dacă Kovacs își exprimă disponibilitatea de a anunța pe teren deciziile, evitarea explicațiilor după joc lasă multe întrebări fără răspuns și continuă să alimenteze controverse. O variantă pe care o propun unii experți este adoptarea modelului din tenis, unde fiecare echipă ar putea solicita folosirea VAR de câte ori dorește, oferind astfel o transparență și o responsabilitate mai mare arbitrilor. Astfel, eventualele erori ar fi oprite la timp, iar explicațiile pentru deciziile controversate ar deveni mult mai clare și acceptate.

Până când această reformă va fi implementată, fotbalul românesc va continua să se confrunte cu dezbateri aprinse cu privire la rolul, responsabilitatea și transparența arbitrilor, iar vocile lui Istvan Kovacs și Bogdan Baratky vor rămâne exemple marcante ale acestor tensiuni.