Mircea Lucescu, antrenorul legendar în vârstă de 80 de ani, oferă un interviu captivant pentru Gazzetta dello Sport, în care vorbește despre momente esențiale din cariera sa, relații cu fotbaliști celebri și experiențe memorabile. În prezent, „Il Luce” se află la cârma naționalei României, pregătind barajul de calificare pentru Cupa Mondială, ce va avea loc în luna martie.
Cariera ca jucător: Dinamo, Maracana și Fluminense
Lucescu a fost provocat să se descrie ca fotbalist, iar el însuși oferă o imagine clară: „Eram o extremă cu centrări precise, care l-au ajutat pe Dudu Georgescu să câștige Gheata de Aur. Am jucat un deceniu la Dinamo București și am fost căpitanul naționalei României în 1970, într-un meci memorabil contra Braziliei lui Pele.”
Succesul său la nivel internațional l-a făcut remarcat după un turneu pe celebrul stadion Maracana, unde România a întâlnit cluburi sud-americane precum Flamengo sau Vasco da Gama. „Am fost desemnat cel mai bun jucător și drept recompensă am primit un casetofon auto,” povestește Lucescu.
Tranziția de la jucător la antrenor
În 1977, după un cutremur care i-a distrus casa din București, Lucescu a părăsit Dinamo și a semnat cu Corvinul Hunedoara, unde și-a încheiat cariera de fotbalist și a început-o pe cea de antrenor. „În Hunedoara am devenit antrenor-jucător și am început să-mi dezvolt propria filosofie. Am pus accent pe educație în toate formele, pe disciplină bazată pe respect, și pe o instruire completă ce includea vizite la muzee, teatre și fabrici pentru a-i ajuta pe jucători să înțeleagă mai bine lumea,” spune el.
Ca antrenor, Lucescu a promovat un stil ultra-ofensiv, bazat pe posesie, pătrunderi rapide, crearea spațiilor, pressing intens și uneori faulturi tactice – concepte pe care fotbalul actual le aplică pe scară largă, dar pe care el le folosea cu peste cinci decenii în urmă.
Provocări și realizări în România
După experiența de la Hunedoara, Lucescu a revenit la Dinamo ca antrenor, dar mediul politic a influențat considerabil competiția în campionat. „Nu puteam câștiga titlul cu Dinamo pentru că la Steaua era fiul lui Nicolae Ceaușescu,” mărturisește el. În plus, era antrenorul naționalei și s-a remarcat prin includerea în echipă a tinerilor talentați din provincie, în pofida rezistenței elitei fotbalului bucureștean.
Pentru a demonstra valoarea noilor jucători, Lucescu a organizat un meci amical între selecția sa și cei mai buni fotbaliști din București – meci încheiat cu victoria echipei sale, 3-1. Ca pregătire pentru calificările la Euro 1984, a dus echipa națională în America de Sud, unde a întâlnit naționalele din Argentina, Chile, Peru. „În El Salvador, unde izbucnise o revoluție, am plecat în miez de noapte, dar experiența ne-a îmbogățit enorm. Am reușit să câștigăm grupa, învingând inclusiv campioana mondială, Italia.”
În 1986, la o perioadă dificilă, a fost demis, dar după căderea regimului comunist a triumfat cu Dinamo, câștigând campionatul și cupa României. „Am aflat vestea că Ceaușescu a fost înlăturat în timp ce eram la Cagliari, invitat de președintele de la Pisa, Anconetani, pentru meciul Italia – Argentina.”
Cariera în Italia: Brescia și Inter
După perioada în România, Lucescu a plecat în Italia, unde a avut mandate importante la cluburi precum Pisa, Brescia și Inter. La Brescia, tehnicianul a adus o autentica „colonizare românească” cu jucători precum Gheorghe Hagi, Ioan Ovidiu Sabău, Florin Răducioiu, Dănuț Lupu și Dorin Mateuț.
„Am ajuns la Brescia într-un mod neașteptat: am scris trei bilețele cu oferte de la Porto, Standard Liege și Brescia și am tras la sorți. Unul dintre bilete lipsea, dar l-am găsit sub un pantof două zile mai târziu – a fost semnul destinului.” Luigi Corioni, președintele clubului, a sprijinit ideea unui lot cu mai mulți români. „Hagi a făcut o alegere inteligentă venind la Brescia și a strălucit la Cupa Mondială, apoi Cruyff l-a chemat la Barcelona,” povestește Lucescu.
De asemenea, Lucescu a fost printre cei care l-au introdus pe Andrea Pirlo în echipa mare a Bresciei, la doar 16 ani, în turneul anglo-italian, cu toate că n-a fost lipsit de controverse.
La Inter, unde a antrenat pentru o perioadă scurtă în 1998-1999, și-a amintit cu plăcere relația cu Massimo Moratti. „Moratti era sufletul clubului, un adevărat gentleman. Relația mea cu Ronaldo, unul dintre cei mai mari fotbaliști din istorie, a fost excelentă – un prieten îmi aducea portocale din Sicilia, iar el îmi dădea în schimb bere din Brazilia!”
Șahtior Donețk: apogeul carierei de antrenor
Cel mai longeviv și de succes capitol al carierei lui Lucescu a fost la Șahtior Donețk, unde a stat 12 ani și a câștigat Cupa UEFA în 2009 și 8 campionate ucrainene. „I-am spus președintelui Rinat Ahmetov că e important să construim o echipă bazată pe fotbal frumos și jucători talentați, nu neapărat campioni. Cunosc bine fotbalul brazilian și am adus la Șahtior oameni ca Douglas Costa, Teixeira sau Fernandinho.”
Lucescu vorbește și despre dificultățile impuse de războiul din Donbas, care a afectat clubul. „Dacă nu ar fi fost conflictul, poate că am fi câștigat chiar Liga Campionilor.” Relația cu Ahmetov a fost una specială, „după meciuri ne întâlneam la cină sau karaoke, unde discutam despre fotbal și viață.”
Mircea Lucescu rămâne o figură emblematică a fotbalului mondial, un antrenor vizionar și un povestitor fascinant al unei epoci de aur. Cu o filozofie de joc inovatoare și un respect profund pentru oameni, „Il Luce” continuă să lase amprenta asupra fotbalului românesc și internațional.